Reverie

A fost o zi îngrozitoare,ajungând acasă verific mesajele telefonice....nimic important,prietene înşelate,o mamă plictisită dar..la al treilea mesaj îngheţ.Un ţiuit acut ca un limbaj secret mă doboară.Sunt paralizată de frică.

Şterg speriată fereastra aburită.Din întunericul de pe stradă tornada de lumini pare mai frapantă. Pulberea gândurilor mele mă îneacă.

Ca într-un joc de Darts încerc să ţintesc cât mai bine,să anihilez vigilent izvorul suferinţei.

Caut debusolată să mă agăţ de acest crâmpei, de această mână invizibilă ,ezitândă,o relicvă mişcătoare- lumea. O simt , conştientizez că e dăunătoare,inefabil de bogată în nuanţe caustice. Sunt posesorul unui suflet risipit.

 Tricoul pe care îl port,deteriorat de vremea neiertătoare,emană un miros puternic de regret şi vinovăţie. 

Zgomotul ambalat al motorului accelerează ţiuitul acut al liniştei ce mă-nconjoară.Arunc furioasă telefonul,ies năucită din casă şi patrulez neştiutoare pe străzi.

Întunericul din bar este perturbat de lumina puternică a ştirilor alerte.Muzica străbate accelerant liniştea narcotică din jurul meu, este ca o recunoaştere inamică.

La o masă din penumbră se ciocnesc sticle iar râsetele sacadate suspendă atmosfera extrem de chinuitoare. Zâmbeşti. Simt liniştea ta în neliniştea mea.

În decorul îmbibat cu fum de ţigară privirile uşor furate capătă o rezonanţă mai plăcută. 

Afară, în noapte o ploaie care răstoarnă găleţi din cer, mă face să deznădăjduiesc că nu mai apuc teafăr zorile.

Dar privirea ta e de departe surprinzătoar de expresivă într-un mod odihnitor de plăcut.

Oare te poţi intoxica prin delirul Celuilat?

Intensitatea se stinge vag,tăişul regretabil al vinovăţiei sapă adânc în gândurile mele nisipoase,măcinând echilibrul meu sufletesc, precum un puzzle inefabil.

 Cheia se răsuceşte tacit în yală. Vântul şuieră prin geamul deschis al camerei, trezindu-mă. Podeau întunecată se mişcă sub picioarele mele slăbite, iar eu,încercând să-mi menţin echilibrul , realizez că TU rămâi doar o amintire ambiguă a unei întâlniri irepetabile. Îmi aduc brusc aminte de citatul "Iubirea o simţi doar după ce ai pierdut-o",,izbucnesc în râs,aparent fără motiv.

Când se ridică gradul de altitudine , unii rămân fatal jos,indiferent de sentimente. Viaţa e plină de astfel de momente.

"Lacrimile sunt defapt începutul, mai târziu începe greul...."(Prinţul lacrimilor)

Nostalgie virilă

Ce greu trece timpul când te gândeşti la viitor, când reflecţi asupra amorului pierdut, credinţei sfâşiate de neprihănita ură omenească.
 Mă doare şi sufăr (degeaba) pentru contagioasa urâţenie a prostiei, răspândită printre oameni - vii morţi..

 Ştiu că  nu eşti un înger, cu toţii greşim ,dar ......dacă am avea aripi să fugim în înaltul cerului, să fim judecaţi, apoi să revenim smeriţi şi plini de pietate pe pământ , cu picioarele amorţite de nesaţ.......Cum am fi oare?
 Totul se răfuieşte în sufletul meu tăinuit,hăituit de singurătatea feminismului, de sentimentalismul naiv mascat sub vervă.
Aceasta e viaţa?
Atât am văzut eu din ea până acum?

Mi se pare că îmi lipsesc năzuinţele care mă ademeneau în trecut.
Dar oare sunt ele izvorâte din necesităţile organice ale sufletului meu?!?
Sunt eu oare terminată ca Omul sfârşit al lui G. Papini?

Nu,nu sunt; nu mi s-au secătuit încă comorile ce-mi licăresc timid în suflet.

Acum, când scriu înţeleg orişice nelinişte care m-a cuprins, care m-a consumat inutil.
Şi faptle mele , lupta mea, bucuriile, tristeţile ,deznădejdile nu (cred că) le înţeleg rostul..

Simt cum ceea ce preţuiesc cel mai mult se risipeşte, şi eu nu pot face nimic, nimic........

Iubitul meu,

Simt ca mor de singuratate,de disperare,de ura si de iubire,de tot ceea ce ma-nconjoara.
Am inceput din nou sa scriu,cuvintele curg pe coala alba si nu se mai opresc,de fiecare data (cand scriu)ma gandesc la tine...la noi.
Oricat as incerca,chiar pentru o secunda sa te uit, nu pot.. fiinta mea revine la viata numai cand esti tu prin preajma mea.

Simt ca flacarile iadului ard in sufletul meu si fiecare clipa mi se pare primejdioasa, deoarece sunt singura, departe de tine, traind cu frica de a nu te mai vedea
Dar daca voi muri,atunci vreau sa vad lumina, deoarece se spune ca lumina este intaia dragoste a vietii si vreau sa ii demonstrez Mortii ca tu esti de fapt prima si singura mea iubire..
Si atunci...dragostea nu este oare lumina inimii?

Nu vreau sa mor cu gandul ca cei care iubesc prea mult pierd totul si ca cei care iubesc cu ironie rezista.

Dar chiar daca lucrul acesta pare pierdut,fara directie,trebuie sa incerc, trebuie sa imi tin capul sus si trebuie sa merg in continuare, deoarece norocul ii favorizeaza pe cei indrazneti si trebuie sa fiu puternica, pentru tine, dragostea mea...

Corupt de intuneric

E ca si cum un nor intunecat coboara dinspre tavan..acoperindu-te ca o patura groasa,rece, jilava
Indepartatul sunet se diminueaza
si chiar mai rea decat pierderea auzului este insa slabirea vederii.
Nu mai poti zari Lumina.....totul se intuneca.
Esti orb.


Inima iti bubuie in piept ca o toba, din ce in ce mai greoi
Incepi sa tremuri de  frig , spasmodic
Diverse soapte alarmate iti rasuna-n minte,
ca si cum ai fi prezent in realitate
Apoi, auzi o serie de lovituri grele, ritmate,vezi cu ochii intredeschisi disperare..
Suferinta te face sa ti se stranga inima.
Stii precis unde esti, ce se petrece dar nu vrei sa recunosti
Esti martor al unui moment crucial.
Tresari de durere si lacrimile-ti siroiesc pe obraji.
Stai,  astepti singur, in intuneric,rasaritul soarelui..
acel soare care iti va arde trupul si ti-l va umple de basici.


Nu poti sa te misti si, inca o data, te pomenesti cufundat intr-o bezna totala, aproape palpabila..
Iti revii,,,dar ,in scurt timp esti amortit si din ce in ce mai infrigurat
pe masura ce forta iti slabeste

Luni de fiere

Weltanschauung

 Care sunt dorintele fetelor din ziua de azi?

          Pai....pentru o pitzi pe primul loc este  sa nu imbatraneasca, sa  nu ajunga la 25 de ani si sa   i se lase sanii, sa nu se umple de celulita, sa nu i se albeasca radacinile celor doua-trei fire de par oxigenate,  sa nu  se trezeasca dimineata langa un barbat (sa-l sperie si sa il puna pe fuga)...

         Cosmarul unei pizde este sa ramana fara fard de pleoape, fond de ten, blush ,mascara si gene lungi (false) pana la sprancene si bineinteles rujul rozbonbon, care sa-i dea aspectul de buze mari si "sexy". 

Sa ramana fara bani pentru toale si pentru o sedinta la solar.

    In timp ce alea "mici"(15,16 ani) merg in cluburi, la concerte,se imbata, au 2-3 iubiti , mananca pizza si shaorma la discretie, beau timisoreana cu gasca in parc, urla pe strada si fac ce le taie capu' ,pitzele se gandesc la ce babalai sa mai cucereasca pt. a avea bani ca sa-si poata permite rochii care sa le faca talia mai subtire, tocuri de 15 cm care sa le alungeasca cracii, toale in culori deschise-eventual roz,verde,mov; pt. ca negrul le face sa arate de 35 de ani, diverse creme antirid, masti naturale,creme anticelulitice, antiacneice, antivergeturi, anticearcane s.a.m.d

   Ele fug de apa minerala si sucurile acidulate pentru ca le provoaca gaze, pentru ca abdomenul lor sa para cat mai plat, nu se culca mai tarziu de 9-10 (pt.a-si face somnul de frumusete), isi dau in fiecare seara inainte de culcare "gledul' de pe fata cu spaclul, fac dimineata abdomene pt. a se mentine in forma, nu mananca grasimi ,dulciuri si multa sare pentru ca au vazut la TV ca nu e bine, beau ceai verde de slabire, fac dus cu apa rece pentru ca sanii sa nu i se mai lase.

    Vor un barbat "bine" (intre 40-80 ani) cu vila, mertan, cont in banca, care sa le plimbe prin strainatate si sa le garanteze un viitor de exceptie, sa fie amabil, dragut si sexy (nu stiu ce mai vezi dragut la o babatie)..

  Si cand il gaseste in sfarsit,dupa lungi cautari, mosu' o face vedeta ,o lasa bortoasa si dupa ce se satura de ea o  lasa cu buza umflata..

         

 

Goin ' Down

Respingerea e dură, dar, termini repede.
Este ca o ghilotină.

Dar...aşteptarea unui răspuns  timp  de săptămâni ;
petrecerea unor săptămâni în care să  crezi că nu eşti bun(ă) de nimic,
în timp ce el se gândeşte că poate eşti  nebună..


Este ca şi cum ţi-ar fi tăiat capul cu încetinitorul.
Este un "NU"  prelungit .


Dar la un moment dat  te saturi, cedezi..
Cedezi şi totul  devine murdar,   e întunecat şi ars..

Cazi,, cazi într-un gol imens, negru, ca un con cu vârful în jos , dar nu poţi atinge  vârful 
Ca şi cum coşmarul nu ar fi prăbuşirea, strivirea finală, ci însăşi căderea nesfârşită  ...  eternă.

În vise, întreaga ta viaţă  ar putea fi doar o cădere, fără un sens important,   doar cădere  şi atât.
În realitate...........


Simţi cum se mişcă Universul, cu tine,  îi simt vibraţia, suflul năucitor, tensionat.


Daca noi vom muri , universul se va asfixia cu propria  solidaritate, va scuipa sânge şi va asfinţi.
Bineînţeles, de asta ne şi ţine în viată, ne alimentează în fiecare zi cu porţia de tulburări, necazuri şi moarte..

Are nevoie de noi....