Înjurătura

Eu o aud foarte des şi în tot locul....Oamenii între ei dar şi când sunt singuri o folosesc mai mult sau mai putin...
Nu are rost să minţim zicând:"vai,eu nu înjur niciodata"eu sunt sfântă,,,eiii   noghz sor   (kkt)
Şi înjurătura, ca şi minciuna, e vorbă.... aşa că hai să vorbim,de ce să nu o folosim?
înjurătura e o formă de defulare (părerea mea,,,]n unele cazuri)
eu, ca o adevarată domnişoară, înjur" mult şi sănătos", cu patimă şi convingere...mai ales atunci când sunt provocată sau enervată la maximum [Anda ştie;))]
Adică de ce să nu înjuri când vrei să te descarci? Că "vezi Doamne ce zice lumea"? 
De ce să nu fim bucurosi de limba asta aşa de bogată şi colorată şi să savurăm înjurăturile pe care le avem har Domnului din moşi-strămoşi, mai?? 
Hai fi-ţi patrioţi şi înjuraţi când v-apucă :> 
Acum nu spun că trebuie să înjuri până nu mai poţi,fără ruşine de sfinţi,cruci,colive ş.a.m.d
dar totuşi pe bărbaţi îi înţeleg(cât de cât) când" îşi bagă şi-şi scot..." dar doamnele de ce măciuca lui Mihai vorbesc de ce nu au în dotare? 
E cam ciudat să auzi o tipă în fustă  zicând " Dute-n p**a mea", dar, dacă intrăm în chestii pshihanalitice,
printr-un lung şir de aberaţii speculative,poate că aşa o fi ..:D